În studiul „Experimentul Michelson-Morley așa cum trebuie interpretat” țin seama de principiul lui HUYGENS. Genialitatea lui HUYGENS poate fi dovedită indiferent de natura luminii: undă sau corpuscul.

Dacă lumina este constituită din „corpusculi” (dar ATENȚIE! DIN FOTONI , DOAR CUM AR FI POSIBIL SĂ EXISTE ! ), reflexia ( ȘI NU NUMAI ) poate fi explicată simplu.

Fotonii ajunși la suprafața oglinzii, la nivel atomic, nivel la care oglinda numai oglindă nu e, sunt „imprăștiați”. Marea majoritate a fotonilor interacționează haotic, practic irepetabil cu electronii care se mișcă cu viteze foarte mari în cadrul atomilor. Nu se știe unde „o ia” fotonul, procesul fiind aleator, dar cu siguranță va ajunge undeva pe suprafața unei sfere cu raza egală cu distanța pe care fotonul o parcurge în mediul (omogen și izotrop ) respectiv, cu viteza permisă de mediu și în intervalul de timp considerat. Această suprafață poate fi considerată suprafața de undă secundară, elementară ,Huygens. Mai departe, procesul poate fi ușor intuit.

Mișcarea oglinzii (de exemplu cu viteza Pământului ) nu poate schimba semnificativ caracterul aleator al procesului de împrăștiere al fotonilor la nivelul atomic, astfel că se poate ințelege cum se produce reflexia pe oglinda in mișcare. Se pot înțelege și alte fenomene.